Incursiune în Lumea Fascinantă a Japoniei
 
AcasaAcasa  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiti | 
 

 Calea Zen - ului

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Yoruichi
Admin


Mesaje : 257
Data de inscriere : 04/05/2010
Varsta : 31
Localizare : Iasi

MesajSubiect: Calea Zen - ului   Vin Mai 07, 2010 10:20 pm

Zen-ul este o scoala de comportament si de gandire, vizand detasarea si totodata constientizarea celor mai simple acte ale vietii. Provenit din China, s-a propagat in Japonia in prima jumatate a secolulul al XIII - lea si s-a dezvoltat in manastiri, dar si pe drumurile tarii, datorita calugarilor ratacitori si poetilor. De asemenea, a inspirat mai multe forme artistice, cum ar fi ceremonia ceaiului, amenajarea gradinilor si caligrafia.
BAZELE ZEN - ULUI
Zen-ul a fost introdus in China in secolul al VI - lea de catre Bodhidharma, primul patriarh Zen, originar din India. El a propovaduit elipsa, paradoxul, contradictia, intrebarile fara raspuns si incoerenta aparenta, care sunt tot atatea socuri care provoaca Iluminarea. Zen-ul s-a raspandit apoi in Japonia datorita calugarilor apartinand sectelor buddhiste Soto si Rinzai.
Zen-ul se distinge de celelalte secte ale buddhismului traditional prin faptul ca este o cale ce conduce - prin concentrarea asupra celor mai marunte acte ale vietii cotidiene - la Iluminare (satori). Orice munca manuala sau intelectuala - contribuind la iesirea fiintei din starea de pasivitate - se inscrie pe acest "drum al iluminarii"; in acest sens, calugarii Zen matura curtea manastirii si se dedica muncilor celor mai umile.
Cu atat mai mult, intreaga creatie, cat si orice forma artistica - aceasta fiind expresia eu-lui profund - constituie o invatatura sau cel putin o marturie pentru ceilalti. Asemenea exercitii tin de notiunea timpului: viata trebuie perceputa in scurgerea clipei, fara ca vreo digresiune de ordin stilistic sa o poata devia. Pe de alta parte se cuvine rezervarea unei parti neterminate, sau de vid, astfel incat, cel ce priveste sa poata completa el insusi miscarea, sesizand nestanjenit formele si deslusindu-le simbolismul. Din aceasta perspectiva a iluminarii prin Zen, valoarea oricarei opere de arta consta in viata pe care o transmite. Ea ramane intotdeauna incompleta, deschisa ca un cerc al infinitului si greu de descifrat, intocmai ultimelor urme uscate ale unei caligrafii, schitate cu un umor care ii transforma pe calugari si pe zei in contururi efemere.
Postura numita "Zazen" consta in a mentine coloana vertebrala dreapta, iar barbia putin inclinata spre interior, ca si cand capul ar sustine cerul. Aceeasi stare se cuvine sa o pastreze atat trupul cat si spiritul: sa nu cauti nimic, sa nu astepti nimic, sa fii pur si simplu aici si acum. Lumea exterioara este nelimitata, la fel este si lumea interioara, in vreme ce privirea este ca o usa care se deschide din ambele sensuri: nu exista nici lume, nici "eu" - doar o constiinta obiectiva. Pozitia mainilor participa de asemenea la circulatia energiei intre exterior si interior.
ARTA CALIGRAFIEI SI A PICTURII IN TUS
Majoritatea artistilor Zen era priviti drept egalii calugarilor. Operele de inspiratie Zen sunt trasate in tus de China mai mult sau mai putin diluat (sumi e), care - de la negru intens la gri-ul fumului pal - evoca o lume nu fara realitate, ci fara realism, nu fara forme ci cu forme in evolutie. Lipsite de orice artificiu aceste opere libere incita la eliberarea spirituala.
Arta caligrafica (sho) era foarte apreciata de casta razboinicilor. Acestia regaseau in ea o exigenta de a fi, de iluminare, dar si o asceza trecand prin stapanirea mentalului si a comportamentului care corespundeau propriei lor etici. Siguranta si rapiditatea gestului cu care se trasa o caligrafie li se parea a fi in acord cu perfectionarea lor interioara - imperativ de prim ordin in bushido.
RITUALUL "CHA NO YU"
Ceremonia ceaiului (cha no yu) a fost importata din China si introdusa in Japonia la inceputul secolului al XIII - lea de catre Eisai, fondatorul sectei Rinzai. Gestica si diferitele etape sunt codificate in "Cartea Ceaiului" (cha kyo), astfel incat ceremonia sa devina un veritabil ritual. La sfarsitul secolului al XV - lea shogunul Ashikaga Yoshimasa a pus sa se construiasca in vila sa din Kyoto un pavilion destinat acestei ceremonii, in care maestrul in ceremonia ceaiului Murata Juko oficia special pentru el si invitatii sai. Abia in secolul al XVI - lea, odata cu maestrul Sen no Rikyu, cha no yu se raspandeste in toate straturile cultivate ale societatii, devenind "Calea Ceaiului" (chado/sado). Estetica se acorda cu idealul sobrietatii in spiritul Zen-ului (termenii estetici "wabi" - atitudinea umila, lipsita de fast - si "sabi" - referitor la simplitatea plina de eleganta, emanand liniste si insingurare, ca marturie a trecerii timpului - fiind definitorii).
Dimensiunile incaperii in care se defasura ceremonia raspundeau la randul lor unor norme precise: suprafata pardoselii era de patru "tatami" (rogojini dreptunghiulare impletite), insemnand aproximativ noua metri patrati. Accesul se facea printr-o usa joasa; in interior, sobritatea culorilor se armoniza cu verdele ceaiului, iar materialele - lemnul si hartia - evocau natura. Intr-ul alcov rezervat meditatiei (tokonoma) se cuvenea sa fie prezentata o pictura in tus sau o caligrafie evocand anotimpul, si un aranjamen floral (ikebana), de o puritate si simplitate desavarsite. Toate obiectele folosite in cursul ritualului erau alcatuite dintr-o materie (fie fier, fie pamant sau bambus), a carei natura era respectata, avand forme aparent rustice, dar care in realitate dovedeau un extrem rafinament. Cat despre bolurile din ceramica in care se servea ceaiul (cha wan), acestea ieseau din cuptorele din Bizen, Seto, Shino, Raku sau oribe.
ARTA GRADINILOR ZEN
Pavilionul destinat ceremoniei ceaiului se afla in general ceva mai izolat, intr-o gradina de mici dimensiuni, destinata meditatiei, ea insasi conceputa conform regulilor cha no yu; plantele cu flori erau rare, iar diferitele specii de arbori erau alese in functie de frunzele lor mai inchise, pentru a crea impresia de armonie, respect, puritate si liniste (wa, kei, sei, jaku), dar mai cu seama de natural. Anumite elemente erau intotdeauna prezente in asemenea gradini: cateva pietre neregulate pe o poteca marcata cu fragmente de roca de diverse culori, bambusi, un felinar di piatra, un bazin rotund in care curgea apa si pe marginea caruia se afla un caus din bambus cu maner pentru purificare.
Una dintre cele mai vechi gradini - Si anume cea imprejmuind Kokedera ("Templul dintre Licheni") - a fost realizata la inceputul secolului al XIV - lea de catre Muso Soseki. Ea cuprindea un lac si insulite razlete simbolizand Paradisul lui Buddha; lichenii de diferite specii si diverse nuante de verde lasau o impresie de pace favorabila comtemplarii. Soseki a realizat de asemenea si gradina templului Tenryu constituita in special din pietre si arbusti care erau dispusi si tunsi in functie de inflorirea lor pe parcursul anotimpurilor.
Intrarea in gradinile manastirilor este intotdeauna precedata de o purificare cu apa proaspata curgand printr-un jgheab din bambus; un caus din lemn, prevazut cu un maner lung permite ablutiunile rituale.
GRADINILE USCATE
Gradinile alcatuite din nisip si din pietre - cunoscute sun denumirea de "Gradini Uscate" - ofereau calugarilor care meditau viziunea unui vid strabatut de miscari profunde, pe care doar unduirile le dezvaluiau la suprafata nisipului. Pietrele in starea lor naturala - avand forme neregulate si emanand o puternica prezenta simbolica - evocau, la Daitokuji, silueta lui Buddha meditand, iar la Daisenin, atat trinitatea buddhista, cat si reprezentarea complexitati universului, intr-o savanta aranjare a unui microcosmos.
AFINITATEA DINTRE CALUGARI SI POETI
In Japonia poezia era in stransa legatura cu intalnirile care aduceau laolalta spiritele cultivate ale vremii, constituind totodata un pretext esential pentru arta caligrafica. "Koan"-urile - formule succinte si deseori eliptice, fara o semnificatie aparenta - sunt expresia concisa si simbolica a gandirii Zen. Acest tip de limbaj - in mod deliberat provocator - are o functie precisa, si anume de a face auditoriul sa gandeasca dincolo de aparente. Koan-ul are conexiuni cu diversele forme de poezie, in speta cu "haiku"-ul - poem avand o forma scurta si aluziva - care s-a dezvoltat cu precadere in cea de-a doua jumatate a secolului al XVII - lea cu Issa si Basho, al caru nume evoca de la sine aceasta forma poetica. Literatura, pictura, iar mai tarziu stampa s-au inspirat cu prisosinta din universul poetic.
Atunci cand, in 1615, a inceput era Edo sub egida shogunului Tokugawa, poezia a stabilit o legatura fireasca intre noua cultura - promovata de "ukiyo e" si consacrata cultului profan al unei "lumi trecatoare" (literal "plutitoare") - si etica austera a Zen-ului. Iar caligrafia evoca atat eternitatea cat si trecerea timpului.


sursa: Japonia Eterna Fascinatie - Nelly Delay - Editura Univers
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://japonia.forumulmeu.ro
 
Calea Zen - ului
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
 :: Istoria Fabuloasa a Japoniei :: Calea Zen-ului-
Mergi direct la: