Incursiune în Lumea Fascinantă a Japoniei
 
AcasaAcasa  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiti | 
 

 Calea Razboinicilor

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Yoruichi
Admin


Mesaje : 257
Data de inscriere : 04/05/2010
Varsta : 31
Localizare : Iasi

MesajSubiect: Calea Razboinicilor   Vin Mai 07, 2010 8:54 pm

In Japonia de odinioara, compusa din mici state rivale, domnea un climat de razboi cvasipermanent. Razboinicii, sub comanda nobililor, s-au constituit intr-o casta ce se bucura de anumite privilegii: este vorba despre "Samurai". Ei si-au alcatuit un cod al onoarei - numit "Bushido" (literal "Calea Samurailor") - care stabilea regulile conduitei lor in lupta, dar si pe cele ale vietii lor spirituale.
CASTA RAZBOINICILOR
In jurul anilor 900 guvernul central s-a dovedit a fi incapabil de a instaura ordinea, de a remedia foametea si de a asigura securitatea intregii tari. Proprietarii bogati din provincie pun pe picioare si intretin armatele personale. Pentru a-si apara domeniile ei organizeaza grupuri de razboinici pe care ii inarmeaza. Luptele pentru posesia pamantului fac sa creasca puterea si importanta armatelor. Totodata nobilii au o influenta crescanda asupra imparatului, care este inlaturat de la conducerea efectiva a afacerilor tarii. rivalitatile lor pentru putere ii determina sa le confere razboinicilor un statut special.
Incepand cu secolul al XII - lea acesti razboinici - bushi sau samurai - reprezinta casta cea mai inalta a piramidei sociale care imparte Japonia in patru clase distincte: razboinicii, taranii, mestesugarii si negustorii. Samuraii erau supusi nobilimii si ii datorau credinta totala seniorului lor (daimyo). Fiecare dintre ei respectau un cod al onoarei, sau, mai exact, o etica numita "bushido" - Calea Samurailor. Acest cod avea ca scop reglarea comportamentului razboinicului in timpul luptelor conform onoarei, astfel incat acesta sa-si pastreze stapanirea de sine. Avea de asemenea rolul de a controla atat relatiile dintre membrii aceluiasi clan sau de aceeasi obarsie, cat si subordonarea lor unui singur stapan. Viata lor se intemeia pe un simt profund al sobrietatii si al cumpatarii. In lupta ei trebuiau sa dea dovada de solidaritate, de onoare si de curaj dus pana la eroism. Viata lor apartinea seniorului, pe care aveau datoria sa-l razbune asa cum ilustreaza "Legenda Celor Patruzeci si Sapte de Ronin", in 1703, cel mai celebru exemplu de abnegatia totala a samurailor, capabili sa-si dea viata pentru stapanul lor.
RAZBOAIELE INTRE CLANURI
Clanurile marilor familii nobile si casta razboinicilor au asistat la cresterea influentei lor incepand cu anul 1156, cand imparatul Sutoku - vlaguit si izolat - s-a vazut nevoit sa le ceara protectia. Conducatorii clanurilor au incercat sa preia puterea, insa - subminati de rivalitatile dintre ei - au trebuit sa lupte pentru hegemonie, astfel incat, adevarata putere a cazut in mainile razboinicilor. Luptele au ramas asadar evenimente endemice, desfasurandu-se in provinciile in care puterea razboinicilor a devenit treptat o stare de fapt.
Un numar deosebit de important de "bushi" a fost recrutat si mentinut sub arme la sfarsitul secolului al XIII - lea, atunci cand mongolii au incercat in doua randuri (in 1274 si in 1281) sa invadeze insula Honshu, fiind sustinuti de armata chineza si de cea coreeana. Date fiind armatele dusmanilor, care erau foarte numeroase, s-a impus modificarea armelor si a strategiei. Pana atunci razboinicii luptau indeosebi calare. In fata amploarei armatei mongole, ei au fost nevoiti sa se bata pedestru, cu sabii si halebarde. Sfarsitul devastator al incaierarilor i-a determinat pe samurai sa-si transforme armura. Odinioara alcatuita dintr-o cuirasa conceputa dintr-o singura bucata, armura a fost facuta mai supla, cu ajutorul unei imbinari de lamele din metal, atasate prin cordoane din piele si din matase impletita.
CALEA SABIEI SI CALEA ARCULUI
In spiritul bushido-ului, samuraii considerau armele folosite in lupta ca fiind elementul de transmitere a spiritului lor asupra actelor pe care le infaptuiau. Ei s-au straduit sa le perfectioneze si sa le impodobeasca, definindu-le normele, asa fel incat frumusetea lor exterioara sa fie marturia nobletii utilizarii lor.
Sabia era pentru samurai un obiect sacru, a carui lama - prin puritatea sa - simboliza sufletul razboinicului. Scoaterea lamei din teaca, cu un gest lent, era in sine un limbaj tacut. Doar casta samurailor avea dreptul sa poarte sabia lunga (katana) si sabia scurta (wakasahi). Impreuna denumite "daisho", "mare si mica", ele evocau notiunile de demnitate si de putere proprii castei lor. Aceste arme erau alcatuite din mai multe piese impodobite cu finete. Tecile sabiilor puteau fi cat se poate de sobre - din lemn natural - sau, dimpotriva, din lac de aur, lucrate cu minutie si decorate cu un blazon (mon). Manerul (tsuka), garda (tsuba) si cordonul din matase erau de asemenea obiectele indemanarii mestesugarilor.
Razboinicii au conceput o filosofie coresounzand folosirii arcului: "kyudo", "Calea Arcului". Intr-adevar, in secolul al XIII -lea s-au inspirat din arcul mongol, marindu-i insa dimensiunile pentru a crea o arma originala. Manuirea unui arc atat de mare necesita atat echilibrul intregului corp cat si o profunda concentrare. "Calea Arcului" este in esenta un exercitiu spiritual, deoarece presupune atingerea unui nivel la care omul si tinta se contopesc.
Austeritatea arcasilor oferea intotdeauna un contrast evident cu fastul armurilor de razboi. De-a lungul timpului, acestea au devenit armuri de parada, peste care "daimyo" - facand parte din familiile cele mai de vaza - purtau o vesta din postav si din brocart (jinbaori), marcata cu propriul blazon, acesta constituind un veritabil cod heraldic.
LUPTA DE LA SARASHINO
Structura societatii japoneze era bazata pe clanurile formate sin cele mai importante familii de nobili, incluzand vasalii, razboinicii si servitorii acestora. Luptele intre clanuri izbucneau periodic, pana la angajarea in secolul al XVI - lea - intr-un razboi sangeros pentru putere a armatelor generalilor Nobunaga si Ieyasu pe de o parte si armata seniorului din Kai, Taleda Katsuyori pe de alta parte. Obiectivul lor era acela de a-si asigura controlul efectiv al tarii.
Acest razboi a luat sfarsit odata cu lupta de la Sarashino, in 1575, si nimicirea armatei lui Takeda Katsuyori. Fortele au fost inegale: in 1549, iezuitii venisera in Japonia pentru a converti tara. Vapoarele portugheze - la bordul carora ei au ajuns in arhipelag - transportau pusti; or, iezuitii le-au folosit pe post de cadouri persuasive, destinate acelora care se converteau la religia crestina. Nobunaga si Ieyasu au acceptat targul. Pe campul de lupta ei au facut prima data uz de focurile de arma, disimulate in spatele unor palisade din lemn. Cei din clanul Takeda nu detineau astfel de arme, ci luptau in mod traditional, calare. Ei s-au napustit cu totii spre palisadele care scuipau foc. Putini au fost care au supravietuit, iar clanul Takeda a disparut in intregime in 1582. Aceasta lupta ramasa celebra a marcat inceputul unei schimbari radicale a strategiei, a armelor si a armurilor, dar mai ales starea de spirit a avut de suferit. Spiritul "bushido" ramane un cod de conduita, insa comportamentul pe campul de lupta va fi de acum inainte lipsit de notiunea de onoare in favoarea eficacitatii loviturilor date.
Invingatorii aveau sa-si atribuie titlul de Shogun (general), preluand, inca de la inceputul secolului al XVII - lea, toate afacerile guvernului, in timp ce imparatul isi pastra rolul simbolic.
CASTELUL BATLANULUI ALB
Introducerea armelor de foc a declansat revizuirea conceptiei arhitecturii militare. De acum, constructiile trebuiau concepute astfel incat sa fie capabile sa reziste. In 1581, shogunul Hideyoshi a pus sa fie construit castelul de la Himeji, la sud - vest de Kyoto, supranumit Shirasagijo - castelul Batlanului alb - datorita etajarii aeriene si foarte elegante a acoperisurilor ce se sprijineau pe temelia peretilor de un alb stralucitor, care atrageau privirea spre cer, inlaturand orice impresie de gravitatie. Fundatiile masive, alcatuite din enorme blocuri de piatra, asigurau - pe langa santurile cu apa - apararea ansamblului edificiului.
Interiorul castelului se desfasura pe cinci niveluri, in jurul apartamentelor seniorului - un intreg ansamblu de culoare, donjonuri, depozite etc. Pentru a compensa forta apasatoare a intregului, incaperile locuite erau impodobite cu picturi avand fundaluri din aur, ce le confereau un lux si o luminozitate orbitoare.


sursa: Japonia Eterna Fascinatie - Nelly Delay - Editura Univers
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://japonia.forumulmeu.ro
 
Calea Razboinicilor
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
 :: Istoria Fabuloasa a Japoniei :: Calea Razboinicilor-
Mergi direct la: