Incursiune în Lumea Fascinantă a Japoniei
 
AcasaAcasa  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiti | 
 

 ~ Scrierea Kanji ~

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Yoruichi
Admin


Mesaje : 257
Data de inscriere : 04/05/2010
Varsta : 31
Localizare : Iasi

MesajSubiect: ~ Scrierea Kanji ~   Sam Mai 08, 2010 4:37 pm

Kanji (漢字) este denumirea folosita in limba japoneza pentru caracterele ce provin din limba chineza. Acestea constituie partea cu cea mai mare pondere dintre sistemele de scriere japoneze; teoretic, orice caracter din limba chineza poate fi folosit si in japoneza, astfel ca cel mai mare dictionar de kanji care a fost vreodata compilat (pentru caracterele utilizate in japoneza) contine aproximativ 50 000 de caractere, desi utilizarea lor pe scara larga, adica in comunicarea scrisa de zi cu zi, a fost limitata la 1945 de caractere. (Acesta este numarul de caractere care sunt predate in timpul celor 12 ani de studii, cunoasterea lor fiind considerata obligatorie pentru orice japonez. De obicei, pentru kanji-urile care nu sunt incluse in acest numar se ofera furigana – citirea in hiragana).

Totodata, kanji-urile constituie si partea cea mai dificila dintre toate cele trei sisteme de scriere. Multi dintre cei care incep studiul limbii japoneze cu hiragana se intreaba de ce scrierea nu se limiteaza doar la acesta. Raspunsul vine odata cu invatarea kanji-urilor care, pe cat sunt de dificile, pe atat sunt si de fascinante. De altfel, unul dintre aspectele atractive pentru cineva care se hotaraste sa se apuce de invatat limba japoneza este scrierea, care, in limba japoneza, are astfel atu-ul, spre deosebire de limba chineza, ca nu utilizeaza in exclusivitate caractere de acest tip, aparent simplificand lucrurile. Doar aparent, intrucat, inca o data, spre deosebire de limba chineza unde unui singur caracter ii corespunde de obicei o singura citire, in japoneza acesta are de cele mai multe ori mai mult de una. Aceste citiri sunt grupate pe doua categorii: citirea kun si cea on. Kun-yomi (citirea kun) este asa-zisa citire japoneza, si apare de obicei in radacina verbelor sau a adjectivelor, dar si in scrierea unor substantive compuse doar dintr-un singur caracter; on-yomi este ‘citirea chinezeasca’ si apare in cadrul cuvintelor compuse din mai multe caractere. De exemplu, in limba japoneza, avem pentru a manca cuvantul ta-be-ru, 食べる, in citire kun; insa pentru a scrie cuvantul mic dejun, in componenta caruia intra caracterul de la dimineata, 朝, asa, si cel de la a manca, vom avea 朝食, chou-shoku, shoku fiind citirea on pentru taberu (iar chou, citirea on pentru cuvantul a-sa, 朝). Totusi, complicatii la acesta regula simpla pot aparea in momentul in care nu stim care dintre citiri trebuie selectata pentru a sti cum se citeste cuvantul; de exemplu, doar pentru cuvantul a manca, exita mai multe citiri, atat kun cat si on: citirile kun sunt 食う (ku-u), 食らう (kurau), cu diferente de sens, iar cele on, し(shi) si じき (ji-ki), toate acestea pe langa cele mentionate mai sus. Aceste combinatii complica intr-adevar lucrurile, singura solutie fiind invatarea ca atare a cuvantului. Avantajul ar fi faptul ca in momentul in care kanji-ul este vizualizat se stie automat si sensul lui sau al cuvantului in compunerea caruia intra, chiar daca nu se stie si pronuntia; acesta este si motivul principal pentru care nu se renunta la kanji in favoarea scrierii doar in hiragana (si eventual, katakana), si anume, faptul ca inlesneste intelegerea si, in cazul unor cunostinte avansate, chiar si citirea. Totusi, lucrurile ar fi inca simple daca s-ar limita doar la aceste combinatii aleatorii intre citiri (pot exista si combinatii intre citirile on si kun in cadrul aceluiasi cuvant); insa exista situatii in care se utilizeaza o citire speciala care nu are nicio legatura cu on-yomi si kun-yomi, citire numita ateji, cum ar fi de exemplu 今朝, ke-sa, cu semnificatia de aceasta dimineata, cuvant ce include caracterele 今 ima si dupa cum am vazut mai sus 朝 asa, citirea sa din kesa nefiind inclusa nici in kun-yomi, nici in on-yomi.

Citirile diferite pe care caracterele le-au primit in limba japoneza se datoreaza circumstantelor in care acestea au fost imprumutate din limba chineza. In jurul anului 500 d. Hr. cand scrierea chinezeasca a patruns in arhipelagul nipon prin Coreea, limba japoneza nu avea o scriere proprie, astfel incat caracterele chinezesti au fost automat imprumutate si folosite pentru transcrierea propriei limbi (desi la inceput, pentru o vreme indelungata, limba chineza era cea folosita pentru toate documentele oficiale si chiar si pentru primele scrieri literare). Astfel, unele dintre caractere au fost preluate pe baza semnificatiei, utilizand grafia chineza pentru o citire japoneza, imprumutand in acelasi timp si multe cuvinte din limba chineza dar a caror pronuntie a fost modificata pentru a se plia pe sistemul fonetic caracteristic limbii japoneze, bazat pe combinatia dintre o consoana si o vocala. Astazi, cuvintele ce isi au originea in limba chineza sunt in majoritatea lor recognoscibile intrucat sunt o combinatie de mai mult de un kanji, similar procedeului folosit in scrierea chinezeasca, si utilizand citirea on, care de aceea, se mai numeste si ‘citire chinezeasca’; in schimb, daca un cuvant utilizeaza un singur kanji in combinatie cu hiragana, acesta este cel mai probabil de origine japoneza. Exista o serie de caractere, destul de putine, de fapt, care sunt autentic japoneze, neexsitand in limba chineza, cum ar fi de exemplu caracterul pentru camp cultivat, 畑、cu citirea doar in kun, hatake.

Una dintre desele confuzii cu privire la caracterele chinezesti este folosirea denumirii de ideograme, fara a se tine cont de faptul ca unele dintre ele se folosesc exclusiv pentru pronuntie. Situatia este valabila atat pentru limba chineza, unde aceste caractre au trecut printr-o multitudine de transformari timp de aproape un mileniu, pana la a se fixa la o forma cat de cat stabila, cat mai ales pentru japoneza, unde, dupa cum am spus mai sus, preluarile s-au facut de putine ori pe baza semnificatului caracterului respectiv. Aceste caractere, nu sunt astazi altceva decat abstractizari, uneori duse la extrem, astfel ca in multe cazuri nu se mai cunoaste originea lor. Mai mult, majoritatea kanji-urilor au in componenta parti care fac trimitere la sens, cat si parti care indica pronuntia. Totusi, in ciuda acestui fapt, ele inca mai exercita fascinatie pentru toti cei care au curajul sa se incumete a le invata, intrucat pentru multe caractere se poate “inventa” o poveste a lor de catre cel care invata, care ajuta la o memorare mai usoara si mai placuta. Exista intr-adevar o serie de caractere care inca mai trimit la obiectele la care fac referire (desi acest lucru nu este intotdeuna evident! Cine ar putea ghici ca 目 me este caracterul pentru ochi, si este de fapt o pictograma?), si anume pictogramele si ideografele, insa acestea nu reprezinta decat 2% din totalul caracterelor. Marea masa, de aproximativ 85% sunt caractere de tipul ideograf-fonetic, adica sunt compuse dintr-o parte ce ilustreaza sensul si dintr-o alta care face trimitere la pronuntie, cum ar fi de exemplu caracterul 蚊(ka) care desemneaza cuvantul tantar, si care este compus din 虫 (mushi) care inseamna insecta – avand deci o trimitere directa la tantar – si cea de-a doua parte care indica citirea on、adica in acest caz bun, care este data de componenta 文、cu aceeasi citire; sensul lui 文 (bun) nu are in acest caz nimic de-a face cu sensul cuvantului insecta, intrucat inseamna cultura. Deci, alaturarea celor doua componente s-a facut oarecum aleatoriu, fara o trimitere clara la sens; dezamagitor in acest sens este faptul ca majoritatea caracterelor din limba japoneza sunt de acest fel. Cele mai “simpatice”, am putea spune ca sunt caracterele asa-numite agregate, ale caror componente sunt combinate doar pe baza sensului; de exemplu, in componenta cuvantului toamna, aki, 秋、intra caracterele copac ramificat (禾, ine) si foc (火、hi), adica toamna ramurile copacilor sunt de foc!... Mergand pe aceeasi idee, daca adaugam cuvantului toamna caracterul pentru inima, suflet (心, kokoro) obtinem 愁 (urei), care inseamna trist, nefericit…adica, toamna aduce in sufletul meu… tristete!...

Exista o serie de legende care descriu aparitia caracterelor, una dintre ele facand referire la urmele lasate de pasari pe nisip, de unde inspiratia in inventarea scrierii chinezesti. O varianta mai plauzibila, dar una inca cercetata, pare a fi cea care sustine ca aceste caractere isi au originea in scrierea cuneiforma sumeriana, descoperiri arheologice din nordul Chinei scotand la iveala similitudini uimitoare cu civilizatia din Orientul Mijlociu. Varianta oficiala a originii kanji-urilor, sustine aparitia lor in jurul anului 2000 i. Hr. cand exista obiceiul sa se arda carapace de broasca testoasa si oase de animale, crapaturile ce rezultau ulterior fiind “citite” si interpretate pe baza asemanarii dintre formele rezultate cu obiecte reale. Aceste forme erau copiate de scribi la ordinul conducatorilor punandu-se astfel bazele unui sistem de scriere. Totusi, aceste forme au trecut prin indelungi si repetate transformari, intrucat chiar si dupa ce au inceput sa fie folosite in mod repetat pentru a desemna acelasi obiect, au existat scribi care nu ramaneau fideli scrierii originale, fie pentru ca uitau cum se scria acel caracter, fie pentru ca il deformau pur si simplu. Trebuie sa se inteleaga faptul ca desi la origine forma unui caracter se baza pe asemanarea cu un obiect real, treptat dupa ce aceasta forma s-a fixat in scriere, invatarea lor se baza pe repetie, la fel ca si astazi in cazul copiilor japonezi de ciclu primar, fara a se mai tine cont de trimiterile pe care le faceau in trecut. Totusi, aceasta invatare mecanica poate taia elanul oricaruia, oricat ar fi de entuziast; de aceea, chiar si pentru caracterele care nu se combina pe baza sensului (caractere agregate) se pot inventa povesti proprii care sa ajute la memorarea sensului, iar pentru scriere, se pot face exercitii de caligrafie (evident, nu neaparat profesionista, ci mai mult de dragul jocului). In acest fel, acesta parte a limbii japoneze nu va mai parea atat de grea si infricosatoare ca la inceput. Mai mult de atat, invatarea kanji-urilor va va oferi o perspectiva mult mai buna asupra culturii si gandirii japoneze, care nu ar fi posibila doar prin contactul cu japonezii la ei acasa; cu alte cuvinte, prin limba (scrisa) japonezii isi dezvaluie unele “secrete” pe care altfel nu le-ar spune...


sursa: www.nipon.ro
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://japonia.forumulmeu.ro
 
~ Scrierea Kanji ~
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
 :: Limba Japoneza :: Generalitati despre Limba Japoneza :: Kanji-
Mergi direct la: