Incursiune în Lumea Fascinantă a Japoniei
 
AcasaAcasa  FAQFAQ  CautareCautare  MembriMembri  GrupuriGrupuri  InregistrareInregistrare  ConectareConectare  

Distribuiti | 
 

 Razboiul Ingerilor

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
ByByloi



Mesaje : 8
Data de inscriere : 08/09/2011
Varsta : 20
Localizare : mioveni jud arges

MesajSubiect: Razboiul Ingerilor   Sam Sept 10, 2011 1:37 am

cap 1:Amintirea intunecata a trecutului


Dimineata isi facu aparitia, invaluind satul Namahunda cu o lumina puternica ce il trezi la viata.
Razele soarelui isi facu loc printre draperiile trease,inundant camera(ce pana aunci fusese inghitita de un intuneric sobru)cu lumina calda a unei zi de vara.Incet razele cu jocol lor de lumina acapara toata camera,in pat erea o fata de o frumusete rara,gingasa si cu o fata inocenta,erea prezenta doar cu trupul,mintea ei erea pe alte meleaguri,in tara viselor,unde se purta un razboi sangeros,vedea oameni care mor , oameni care plang dupa cei dragi si sute de raniti care zaceau pe jos.Erea intr-un patut cu inca un copilas langa ea , un barbat inalt,brunet cu ochii de un albastru dens le tinea pe cele doua copile de manute,iar langa el o femeie de o frumusete cum rar mai intalneai cu un par auriu ce eclipsa pana si soarele,iar in ai sai ochi albastri puri puteai sa te oglindesti,femeia le pupa usor pe frunte cu niste buze moi precum matasea,apoi intr-o fractiune de secunda niste creaturi intunecate dadu se le omoare pe copile cu o sabie,dar femeia se puse in fata lor aparandu-le, cazand jos cu sabia infipta in spate,barbatul se lupta cu 2 dintre ei,omorandui cu un mic cutitas argintiu,ochii ce pana atunci ii ereau veseli,acum ereau inundati in lacrimi la vederea sotiei care inca zacea pe jos,un intuneric precum cel mai adinc abis le inconjura pe fete,tinandu-le de mainile insemnate si arzandu-le puternic,barbatul auzind tipetele fetelor izgoni intunericul cu o lumina alba pura , dar fatala pentru cel ce o foloseste cazand langa sotia lui adormind amandoi pe veci. Fata se trezi speriata , erea alba ca hartia si uda leoarca ,isi ridica o mana ce tremura si isi dete suvitele de par auriu (foarte asemanatoare cu razele soarelui) de pe fata , in ochii ei de un albastru intens inca erea imprimata imaginea celor 2 stand pe jos.Se uita in jur in cautarea parintilor sai , dar acestia disparu lasand in urma doar lacrimi in ochii fetei. Erea intr-o camera frumos decorata,erea in camera ei din casa ce io lasase mostenire parintii,isi ridica o mana ce inca mai tremura usor si se sterse la ochii,apoi se uita la palma si un fior rece al razbunarii incepu sa o cuprinda,mana nu mai tremura se uita cu o privire intensala semnul ce-i fusese incredintat la nastere si care erea acolo inlantuit.
Luna unul dintre cele doua simboluri ale puritati ingerilor,erea captiva,tinuta prizoniera de niste cicatrici asemanatoare cu lanturile ce porneau din podul palmei si se impleteau pe mana pana la cot, cum putea sa uite vreodata pentru ce se nascuse avand asa ceva pe mana,cu greu incerca sa se detaseze de amintirile din trecut ,inspirand usor relaxandusi corpul.Se duse la baie si-isi facu un dus rece,limpezindu-si mintea de orice gand rau,brusc isi aduse aminte ca azi trebuia sa mearga la scoala, nu mai fusese la scoala,pe ea o antrenase maestrul sau ,care o sfatuise sa mearga la cea scoala,el nemaiavand ce sa o invete. In sat nu cunostea pe nimeni,mutandu-se in acesta cu 2 zile in urma,in casa alor sai.. Ofta adanc....,apoi sr duse la sifonierul sau din lemn de tei imbracandu-se cu un khimonoude un albastru dens,cu un model florar negru,ce ii venea pana la genunghi ,cu un mic decolteu si cu o funda neagra la spate ,apoi se incalta cu niste sandalute negre asortandu-se perfect cu khimonoul. Se uita in oglinda ,multumita de infatisarea ei iesi din camera,cabora scarile de marmura si intra in bucatarie pentru a lua micul de jun. [b][i]


plz lasati o parere va rog mult de tot:d




cap2:Prima zi de scoala


in bucatarie bona sa , Namiki pregatea micul de jun ,erea o femeie mica de statura ,cu un par castaniu ce mai mereu sil prindea intr-un coc,avea o fata senina si zambetul ei te linistea iar ochii ei caprui precum scoarta de copac te priveau intens si patrunzator.Dupa moartea parintilor sai(ai kirei) , ea fusese singura familie pe care o mai avea ,in afara de sora ei care a disparut in razboi sh de care nu mai stia nimik de ea de atunci,Namiki o crescuse cu multa dragoste si o aparase cu pretul vieti.Kira intrase in bucatarie si se aseza la masa rotunda din lemn de tei.
-Buna dimineata Namiki! spuse kira catre bona sa.
-Buna dimineata Kira!raspunse aceasta in timp ce-i dadu micul de jun
-Cum ai dormit? spuse Namiki
-Nu prea bine ,iar iam visat pe parintii mei
-Stiu ca tie greu draga mea,dar nu uita ca teau iubit si ca siau dat viata pentru ca tu si sora ta sa ne eliberati semeni
-Stiu Namiki cum as putea uita pentru ce ma-m nascut!
Namiki o lasa pe fata sa manance si se duse in camera alaturata,cand se intoarse aduse cu ea un bandaj pe care il infasura in jurul maini drepte a kirei ascundandu-i semnele,dupa care isi ridica capul,o privi pe kira in ochii ,si spuse cu un glas domol:
-Pentru a te proteja! nimeni nu trebuie sa stie ca esti inger si care e menirea ta
Kira aproba usor din cap ,termina de mancat ,si dadu sa plece ,dar inainte sa iasa din casa Namiki o saruta usor pe frunte si ii zise:
-La revedere kirabafta la scoala
-La revedere Namiki!
Pe drumul spre scoala fata erea ingrijorata ,dar privirea nu o dadea niciodata de gol,stia cum sa ascunda aceste lucruri,iar fiecare pas pe care il facea,erea tot mai greu pe masura ce se apropia de scoala.Nu mai
fusese niciodata la scoala,nu mai avusese prieteni,daca copii vor rade de ea,daca o vor crede ciudata,daca.....,daca.....,daca......
"Hai Kira fi puternica"zise egoul ei aratandui pumnul
"Dar daca ma vor respinge si vor rade de mine?"zise fata in sinea ei
"Hai nu mai gandi asa,ai sa vezi totul va fi bine"
"Da ,poate ca ai dreptate"
"Normal ca am"zise egoul mandra ca o facuse increzatoare pe fata
In timp ce mergea pe strada dusa de ganduri nici nu observa cand un baiat intra din greseala in ea la o rascruce .Erea pe jos intinsa pe spate ,iar un baiat ,ce avea parul negru ca pana corbului si o fata inocenta ca a unui copilasi,erea intins pe ea ,timp de cateva minute se privira,iarochii ei cei mari,albastri ,de balandete dulci si moi patrundeau in ochii lui cei negri furtunosi(in acel moment cei doi ar fi putut uita si sa respire daca nu le cerea corpul).In cele din urma baiatul se ridica (desi parca regreta ca o facuse)si o ajuta si pe fata apoi ii zise cu un glas fermecator:
-Imi pare rau! esti bine?
-Da,nuti face griji,raspunse politicoasa Kira
-Eu sunt Daisuke Honda
-Imi pare bine,numele meu este Kira Namazuko
-Esti noua nu?
-Da mam mutat acum 2 zile
-Aha,inseamna ca nu sti orasul
-Nu,nu-l stiu
-Atunci permitemi sa fiu ghidul tau,si sa-ti prezint colegi
-Miar placea!
Si pornira amandoi spre scoala vorbind diferite lucruri,astfel drumul fu mai scurt ajungand intr-o curte plina de copii,Daizuke o apuca pe Kira de mana(ceea ce o o facuse sa roseasca putin,dar isi reveni imediat)si o duse langa un grup de copii
-Hei prieteni ea este Kira Namazuko,este noua noastra colega,spuse Daizuke catre grupul de copii.
-Daizuke,e prietena ta sunt sigur! strigase un baiat blond cu suvite rosi care te privea cu niste ochii albastri si inocenti
-Kira idiotul asta e Kiro Umaza,spuse Daizuke putin enervat.
-Da e idiot,dar nu trebuie sa-l bagi in seama.apropo eu sunt Sakuia Shinopi,zise o fata draguta, roscata care avea un par lung pana la talie,iar bretonul ii acoperea ochii de culoarea liliacului
-Imi pare bine!zise Kira politicos
-Eu sunt Ammyoni Kupo,zise o fata cu parul negru-albastrui ce o privea cu niste ochi timizi de culoarea cenusiu
-Cel ce sta intinz pe iarba e Mamaroshi Aniki,zise Daisuke aratand spre un baiat cu parul maro,care privea cerul cu niste ochi verzi precum algelele din mare
-Buna zise Kira catre Mamarashi
-Buna raspunse acesta
-Acesta este varul meu , zise Ammyoni ,aratand un baiat saten cu niste ochi asemanatori cu ai sai
-Buna numele meu este Moshiku Kupa
-Buna , imi pare bine zise Kira
-Hei pe mine nu ma prezinta nimeni,striga un baiat brunet cu niste ochi mari ,negri
-Dda bine,Kira galaciosul asta e Rikhiumi Mondra ,zise Daizuke cu un zambet pe fata
Copii vorbira si incepura sa se imprieteneasca ,dupa un timp clopotelul suna iar ei intrara in clasa.Dupa ore pornira cu totii acasa , prima data se despartira de Ammyoni,Rikhiumi si de Mamaroshi ,apoi se despartira la o intersectie de Sakuia si Moshiku,nu departe de intersectie intra si Kiro in casa,acum mai ereau doar Kira si Daisuke care vorbeau despre lucruri diferite. Cand Kira ajunse acasa ii zise lui Daisuke:
-Noapte buna Daisuke!
-Noapte buna Kira!
Si intrara in casa fericita ca isi facuse prieteni da extenuata din cauza zilei obositoare,asa ca isi facu repede un dus,se imbraca intr-o pijama purpurie cu stelute pe piept,se puse in pat ,si imediat ce capul atinse perna adormi.


Cap3: Intrebari fara raspuns

Dimineata veni,iar odata cu ea aparu si caldura soarelui ,ce inlocui frigul noptii.
In camera un zgomot asurzitor o trezi pe Kira ,si cu o mana firava aceasta il opri,se ridica inca somnoroasa si se duse la baie ,uitandu-se in oglinda incepu sa tipe,iar tipatul sau rasuna in toata casa ,cea ce o facu pe Namiki sa fuga catre dormitoril fetei ,intra in camera cu un cutit de bucatarie gata sa atace,cutitul ii cazu din mana,iar pe fata ce mai devreme erea intiparita frica aparu un zambet larg,pana la urechi,Kira statea in baie pe jos iar din spate ii ieseau doua aripi albe ce parca ereau tesute din matase si pe alaturi brodate cu fir de aur .In sfarsit se intamplase ,in sfarsit ii apru puterile,Namiki asteptese acest lucru de cand fata implinise cu doua saptamani inainte sa se mute 15 ani.Se duse usor la ea ,o ridica si o puse pe pat ,trebuia sa o calmeze repede deoarece ingerilor cand li se activau puterile trebuiau trimisi departe de muritori ,trebuiau sa faca fata acestui lucru singuri, Namiki ii ridica capul Kirei ,o privi in ochii si ii spuse bland:
-Kira,azi nu vei merge la scoala
-De ce?
-Pentru ca e periculos sa te afli in prasma muritorilor azi,aripile sunt primul semn , mai incolo,pe rand ti se vor activa toate puterile de inger
-Da Namiki stiu,ma luat doar putin prin surprindere doar ata ,stiu ce trebuie sa fac
-Bine,atinci imbracate si dute inainte sa inceapa
Imediat Kira se imbraca sh fugi cat o tin picioarele catre cea mai intunecata padure din sat ,ajunsa acolo nemaiputand rezista lasa puterea sa-i invadeze corpul,cazand in genunghi,simtind o durere insuportabila intrandu-i in corp,trecandu-i prin picioare ,apoi prin piept ducandu-se incet sh dureros catre semn ,iesind din acesta o ceakra de un alb pur care ii sfasie bandajul de pe mana,facand-o pe Kira sa urle de durere si apoi sa cada inconstienta pe iarba rece din padure.In acest timp .in partea cealalta a satului,intr-o poienuta ascunsa dupa o cascada,zacea inconstienta inca o fata, cu capul pe iarba rece ,suvitele auri ascunzandu-i chipul inocent iar, ochii sai de un albastru senin ereau inchisi parca fara voia sa.Cand in sfarsit deschisee ochii ,afara erea intuneric ,fusese inconstienta aproape toata ziua,se intreba in sinea ei daca ceva din tot ce s-a intamplat a fost real ,ezita putin dar trebuia sa vada daca fusese real ,incet duse o mana firava la spate si cu ea pipai aripile lungi si moi ,chiar nu visase fusese adevarat ,dar ce se intampla acele ereau aripi? ,mii de intrebari fara raspuns ii ereau acum in cap,iar yumiki pleca acasa confuza,in timp ce aripile dispareau incet ,retragandu-se in spatele copilei.Cu atatea intrebari pe care si le punea incercand sa le gaseasca raspuns,nu observa ca ajunsera acasa,drumul fusese mult prea scurt.Traia intr-o casa mica,saracacioasa,de la marginea satului,afara pe bancuta din fata casei dormea o batrana cam de 60 de ani ,micuta ,slabuta cu parul incaruntit pe alocuri,erea Sahona ,femeia care o gasise pe yumiki acum 15 ani ,abandonata intr-o padure ,o luase si o crescuse ca pe propriul sau copil,cu multa dragoste si grija,iar Yumiki o considera ca o mama ,ea nestiind cine sunt parinti ei,singurul lucru care ii amintea de ei erea un lantisor pe care scria numele ei "Yumiki Namazuko",si un semn de pe mana stanga ,in podul palmei fiind captiv un soare(cel dea-l doilea semn al puritatii ingerilor) tinut captiv de niste cicatrici in forma de lanturi ce porneau din palma impledindu-se pana la cot.
Pana atunci Yumiki avusese multe intrebari la care nu avea raspuns,iar dupa aceasta seara alte intrebari fara raspuns o framantau ,total epuizata se duse in camera ei si imediat ce se puse un pat adormi.In cealalta parte a satuluiKira ajunsese si ea acasa ,se schimba ,fiind prea obosita sa faca dus si se puse in pat,iar somnul o lua de indata ce inchise ochii.


Ultima editare efectuata de catre ByByloi in Sam Oct 15, 2011 5:52 am, editata de 15 ori
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Karashi



Mesaje : 44
Data de inscriere : 17/10/2010
Varsta : 18
Localizare : Mioveni jud. Arges

MesajSubiect: Re: Razboiul Ingerilor   Sam Sept 10, 2011 1:43 am

Interesaaant... :-?
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://japonia-story.forumgratuit.ro/forum.htm
ByByloi



Mesaje : 8
Data de inscriere : 08/09/2011
Varsta : 20
Localizare : mioveni jud arges

MesajSubiect: Re: Razboiul Ingerilor   Sam Sept 10, 2011 6:20 am

mersi,sper ca ti se vor parea interesante si celelalte capitole Baloon
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Razboiul Ingerilor   Astazi la 12:14 pm

Sus In jos
 
Razboiul Ingerilor
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
 :: Timp Liber :: Creatii-
Mergi direct la: